Brăila, orașul port situat la capătul Dunării maritime, este una dintre cele mai vechi așezări urbane ale Țării Românești, atestată documentar la 20 ianurarie 1368. A evoluat de la satul de pescari, care era în jurul anului 1300, la portul unor intense schimburi comerciale, odată cu deschiderea principalului drum al țării, ce lega Brașovul cu Brăila și de aici cu Marea Neagră.
În timpul administrației turcești (1538-1829) portul și-a păstrat importanța, menținând legăturile comerciale tradiționale, cu deosebirea că majoritatea produselor exportate ajungeau la Istanbul. În aceeași perioadă, Brăila a fost centrul spiritual al tuturor creștinilor aflați în teritoriile ocupate de turci.
Anul 1829 a însemnat debutul emancipării orașului și portului, la temelia cărora a stat dărâmarea Cetății Brăilei, cea mai puternică fortăreață turcească de la Dunărea de Jos.
Brăila a fost reconstruită după un plan urbanistic modern, care conferă unicitate orașului. Acesta a sistematizat așezarea medievala și a pus în valoare terenul în pantă, orientat sub formă de amfiteatru, spre Dunăre. Orașul a luat înfățișarea unui evantai pe care Dunărea îl deschide spre câmpie.
În timpul administrației turcești (1538-1829) portul și-a păstrat importanța, menținând legăturile comerciale tradiționale, cu deosebirea că majoritatea produselor exportate ajungeau la Istanbul. În aceeași perioadă, Brăila a fost centrul spiritual al tuturor creștinilor aflați în teritoriile ocupate de turci.
Anul 1829 a însemnat debutul emancipării orașului și portului, la temelia cărora a stat dărâmarea Cetății Brăilei, cea mai puternică fortăreață turcească de la Dunărea de Jos.
Brăila a fost reconstruită după un plan urbanistic modern, care conferă unicitate orașului. Acesta a sistematizat așezarea medievala și a pus în valoare terenul în pantă, orientat sub formă de amfiteatru, spre Dunăre. Orașul a luat înfățișarea unui evantai pe care Dunărea îl deschide spre câmpie.
Sa descoperim Braila prin cartile postale ilustrate
Cea mai frumoasă perioadă a Brăilei, cea antebelică, este surprinsă în colecția cartofilica a ing. Valeriu Avramescu, ce reînvie atmosfera de odinioară a celor mai importante locuri din oraș. Cărțile poștale ilustrate sunt realizate în editura lui Max Ekstein și fotografia lui Marco Klein. Primul face parte din categoria primilor editori de cărți poștale ilustrate cu imagini ale Brăilei de odinioară, iar Marco Klein este cel mai renumit fotograf al acestui oraș.
Expresii vii și concise ale acestei epoci, cărțile poștale ilustrate la care ne referim surprind crâmpeie din istoria unui oraș în plin proces de progres și civilizație, recuperează segmente ale modului de trăi cotidian, radiografiază sistemul rațional dintre persoanele între care se poartă scurte corespondențe. De asemenea, prin textele păstrate, pot reconstitui profesiile, tipologiile umane , ritmul vieții urbane, atmosfera orașului, liniile modei și stilul de viață al locuitorilor. Cândva se scria în franceză, germană și românește în mod curent. În acest Hamburg dunărean, care era Brăila de altădată, mișunau oameni de afaceri, negustori, preoți, ofițeri la manevre, marinari, hamali, țărani cu căruțele încărcate cu saci de cereale, vânzători de fructe, pescari, măcelari, detectivi particulari, femei frumoase, pețitori, lume de tot felul încântați de minunatul oraș în care se aflau.
Brăila este singurul oraş din România care încă mai păstrează un ansamblu de 172 de centre de patrimoniu cultural naţional cu 2.000 de imobile vechi, case şi palate, conace boiereşti care au dat nume urbei şi au făcut din aceasta un oraş de poveste.
Expresii vii și concise ale acestei epoci, cărțile poștale ilustrate la care ne referim surprind crâmpeie din istoria unui oraș în plin proces de progres și civilizație, recuperează segmente ale modului de trăi cotidian, radiografiază sistemul rațional dintre persoanele între care se poartă scurte corespondențe. De asemenea, prin textele păstrate, pot reconstitui profesiile, tipologiile umane , ritmul vieții urbane, atmosfera orașului, liniile modei și stilul de viață al locuitorilor. Cândva se scria în franceză, germană și românește în mod curent. În acest Hamburg dunărean, care era Brăila de altădată, mișunau oameni de afaceri, negustori, preoți, ofițeri la manevre, marinari, hamali, țărani cu căruțele încărcate cu saci de cereale, vânzători de fructe, pescari, măcelari, detectivi particulari, femei frumoase, pețitori, lume de tot felul încântați de minunatul oraș în care se aflau.
Brăila este singurul oraş din România care încă mai păstrează un ansamblu de 172 de centre de patrimoniu cultural naţional cu 2.000 de imobile vechi, case şi palate, conace boiereşti care au dat nume urbei şi au făcut din aceasta un oraş de poveste.
Privindu-ne orasul de acum un secol
Pornind din centrul orasului, voi aminti cateva dintre cele mai importante locuri frecventate de brailenii de odinioara, personalitatile vremii si turistii care ramaneau impresionati. Desi acum, zarite prin negura vremii, cele mai multe cladiri vechi nu mai sunt decat niste case care plang, candva maretia lor nu trecea neobservata.
Piata Traian
Iata ce declara Nicolae Iorga in scrierile lui:
“Nici-un oraş din România n-are o astfel de piaţă, şi ea-şi află cu greu păreche chiar în centrele mai mici ale Apusului. În mijloc e un parc desăvârşit întreţinut, care se desface la acest ceas de noapte, subt cerul mânios, în lumina felinarelor ce clipesc slab, ca o masă întunecată. Drumuri o străbat în toate sensurile, şi o înconjură strade neobişnuit de largi, alcătuind un dreptunghi. Clădiri înalte, unele deosebit de monumentale, ca Teatrul Ralli, Otelul Francez, formează zidurile care domină, pe când strade lungi îşi înfundă, în sus, în jos, în stânga, liniile de lumini; cafenelele, cofetăriile, tutungeriile, prăvăliile de stofe, de brânzeturi, de haine, de pălării, librăriile au încă vitrinele lor luminate: cumpărătorii şi clienţii sunt români, greci, italieni ba chiar olandezi din Rotterdam, care cer în franţuzeşte şi englezeşte cărţi poştale cu vederi din Brăila şi lipesc pe ele, cu deosebită plăcere, mărci poştale cu chipul Regelui Carol. “
“Nici-un oraş din România n-are o astfel de piaţă, şi ea-şi află cu greu păreche chiar în centrele mai mici ale Apusului. În mijloc e un parc desăvârşit întreţinut, care se desface la acest ceas de noapte, subt cerul mânios, în lumina felinarelor ce clipesc slab, ca o masă întunecată. Drumuri o străbat în toate sensurile, şi o înconjură strade neobişnuit de largi, alcătuind un dreptunghi. Clădiri înalte, unele deosebit de monumentale, ca Teatrul Ralli, Otelul Francez, formează zidurile care domină, pe când strade lungi îşi înfundă, în sus, în jos, în stânga, liniile de lumini; cafenelele, cofetăriile, tutungeriile, prăvăliile de stofe, de brânzeturi, de haine, de pălării, librăriile au încă vitrinele lor luminate: cumpărătorii şi clienţii sunt români, greci, italieni ba chiar olandezi din Rotterdam, care cer în franţuzeşte şi englezeşte cărţi poştale cu vederi din Brăila şi lipesc pe ele, cu deosebită plăcere, mărci poştale cu chipul Regelui Carol. “
Piata la care face referiere este centrul orasului, Piata Sfintii Arhangheli, un patrat inconjurat de edificii grandioase, printre care Teatrul Rally, Marele Hotel Frances, Hotel Splendid, Casa ing. Budeanu - toate de o arhtectura impresionanta specifica vremii.
De-a lungul timpului, aceasta piata a purtat diferite nume, in functie de proprietarul cladirii actualului teatru “Maria Filotti”, precum Piata Sfintii Arhangheli, Piata Ralli, Piata Dumitru Ionescu sau Piata V.I. Lenin probabil intre anii 1960-’70.
In mijloc, un parc englezesc in care se profila modesta biserica Sf. Arhangheli, fosta casa de rugaciune turceasca. Treptat,intre 1903 si 1909, parcul a fost mobilat cu o fantana, un grup statuar inchinat Imp. Traian si un ceas, devenit emblema orasului.
Monumentul lui Traian
În anul 1906, când se împlineau optsprezece veacuri de la cucerirea Daciei de către roamni, brăilenii ridicau în mijlocul urbei lor un frumos monument comemorativ dedicat împăratului Traian, acesta fiind primul ce se ridica pe pământ românesc marelui împărat si in același timp, primul monument ce se ridica în Brăila. La baza soclului, până în anii 1947-1948, a figurat inscripția Ridicat în al 40-lea an de glorioasă domnie a M.S. Regelui Carol I. De asemenea, se mai poate citi la mijlocul soclului: "Lui Marcu Ulpiu Traian”, iar sub bustul împăratului, anul "1906”. La baza monumentului se află un bătrân care arată unui copil calea de urmat către împărat.
Teatrul "Maria Filotti"
Initial, Teatrul “Maria Filotti” de azi a purtat numele de Theatrul Rally.
Theatrul Rally a luat numele unui negustor de vaza al orasului, proprietarul Casei, Hotelului si al Teatrului. Rally si sotia sa Athina au avut mai multi urmasi. Una din fetele lor, Cecilia Stefanescu Goanga a fost mama celebrului bariton Petre Stefanescu Goanga. Urmatoarele denumiri au fost de Teatrul Regal, Teatrul Comnunal, iar mai apoi, Teatrul Maria Filotti, de care se crede ca nu se va mai desprti niciodata.
Theatrul Rally a luat numele unui negustor de vaza al orasului, proprietarul Casei, Hotelului si al Teatrului. Rally si sotia sa Athina au avut mai multi urmasi. Una din fetele lor, Cecilia Stefanescu Goanga a fost mama celebrului bariton Petre Stefanescu Goanga. Urmatoarele denumiri au fost de Teatrul Regal, Teatrul Comnunal, iar mai apoi, Teatrul Maria Filotti, de care se crede ca nu se va mai desprti niciodata.
Muzeul Brailei
Primul proprietar cunoscut al cladirii este Nicoletto Armelin, din anul 1850, exportator de cereale, reprezentant de frunte al marii negustorimi brailene, functionar la Consulatul Austriac din Braila, deputat de mahala. Cladirea intra in memoria orasului sub numele “Cazinul Armelin”, iar sala de spectacol amenajata aici este mentionata printre primele in care s-a jucat teatru la Braila,inainte de 1860. Cazinul Armelin era locul de intalnire al personalitatilor locale si a invitatilor lor.
Intr-unul din spatiile de la parter, destinate pravaliilor, a functionat una din primele farmacii din oras, Farmacia Hepites. Cladirea a adapostit, pana in anul 1945, Marele Hotel Francez si restaurantul Francez cu berarie si cafenea. Toti oaspetii de seama au fost gazduiti si ospatati in acest stabiliment, printre ei, Ferdinand, caprincipe in 1902 si ca rege in 1925, Nicolae Iorga, I.L.Caragiale, Cezar Petrescu, AL. Tzigara Sarmurcas, Mihail Sebastian. Din 1945, Hotelul a cazut prada razboiului, iar la 6 august, cladirea a fost rechizitionata de trupele sovietice.
Din 1958 parterul cladirii, iar din 1967 si etajul ei au fost destinate a adaposti colectiile Muzeului Brailei, o citadel de cultura a orasului. Si astazi, Muzeul pastreaza nealterata vechea sa arhitectura.
Intr-unul din spatiile de la parter, destinate pravaliilor, a functionat una din primele farmacii din oras, Farmacia Hepites. Cladirea a adapostit, pana in anul 1945, Marele Hotel Francez si restaurantul Francez cu berarie si cafenea. Toti oaspetii de seama au fost gazduiti si ospatati in acest stabiliment, printre ei, Ferdinand, caprincipe in 1902 si ca rege in 1925, Nicolae Iorga, I.L.Caragiale, Cezar Petrescu, AL. Tzigara Sarmurcas, Mihail Sebastian. Din 1945, Hotelul a cazut prada razboiului, iar la 6 august, cladirea a fost rechizitionata de trupele sovietice.
Din 1958 parterul cladirii, iar din 1967 si etajul ei au fost destinate a adaposti colectiile Muzeului Brailei, o citadel de cultura a orasului. Si astazi, Muzeul pastreaza nealterata vechea sa arhitectura.
Gradina Mare
“… Prin strada Bolintineanu, deosebit de bogata in solide case particulare, ajungi in splendid gradina publica, de pe terasa careia ochiul cuprinde acoperisurile rosii, de olane, ale magaziilor, catargurilor pe care se tes funii si gurile negre ale vapoarelor ce se odihnesc de drum pe Dunarea ingusta, alba ca argintul, apoi ostrovul din fata cu verdeata-i deasa si inca verde, iar, tocmaila capat,culmile albastru-inchis ale dealurilor Dobrogii, taindu-si linia serpuitoarein cenusiul norilor…” – N. Iorga
Denumita initial Belvedere, mai apoi Gradina Publica sau Gradina Mare (Gradina Mica fiind numit parcul din Piata Sfintilor Arhangheli), pe cat de vasta, pe atat de intima si de admirabila, ea pastreaza siastazi maretia si farmecul de odinioara pe intreaga suprafata de 60.000 de metri patrati.
Aici era locul preferat al brailenilor. Veneau sa zaboveasca putin pe aleile marginite de arbori, sa inspire parfumul miilor de albastrele, trandafiri, petunii, gura leului si regina noptii in peisajul mirific al acestei imense gradini sau sa asculte fanfarele militare ce interpretau cantece de promenada in pavilionul de muzica. Expresiv pentru Gradina Mare mai este si rezervorul de apa sau Castelul si Bufetul sau, mai tarziu, Cazinoul.
Aici era locul preferat al brailenilor. Veneau sa zaboveasca putin pe aleile marginite de arbori, sa inspire parfumul miilor de albastrele, trandafiri, petunii, gura leului si regina noptii in peisajul mirific al acestei imense gradini sau sa asculte fanfarele militare ce interpretau cantece de promenada in pavilionul de muzica. Expresiv pentru Gradina Mare mai este si rezervorul de apa sau Castelul si Bufetul sau, mai tarziu, Cazinoul.
Liceul “Gh. Munteanu Murgoci”
Desi initial sediul liceului “Gh. Munteanu Murgoci” de azi , a gazduit prima școală secundară de fete din Brăila, fondată la 1 septembrie 1919, iata ca aceasta a fost candva si Batalionul de pontonieri sau Casarma guarzilor comunali.
Gara
“O gară spaţioasă, bucşită de lume bine îmbrăcată, care se mişcă în toate părţile, în duduitul nerăbdător al trenurilor de marfă ce aşteaptă. O alee de bulevard se deschide în noapte, luminată slab, subt apăsarea unor balauri de nouri negri, de câtevà felinare de petrol, care nu prea se potrivesc cu frumosul pavagiu, unic în România, pe care lunecă liniştit roatele birjei mânată de un urât birjar cu şapca pe ceafă.” - N. Iorga
Gara din scrierile lui Nicolae Iorga a fost inaugurata in luna decembrie a anului 1869, iar de-a lungul timpului a fost grav avariata. Prima oara, la 6 mai 1877, patru monitoare turcesti au bombardat Braila si un obuz a cazut asupra statiei de cale ferata cu cateva minute inaintea sosirii marelui duce Nicolae. A doua oara, la 5 iulie 1941 intr-un bombardament aerian a fost distrusa o aripa a garii, inregistrandu-se cinci morti si trei raniti.
Parcul Monument
Denumirea de Parcul Monument a intrat in vocabularul oricarui brailean, dar daca a fost nascut dupa Primul Razboi Mondial, atunci nu a vazut niciodata un asa-zis monument in acest parc.
Iata care este explicatia:
In anul 1828, in timpul razboiului ruso-turc, langa imparatul Nicolae I Pavlovici, care a comandat bombardarea orasului pentru ca Marele Duce Mihai sa-l poata ocupa, a cazut o ghiulea. Pe acel loc a fost ridicat monumentul, in amintirea acestor lupte. Monumentul propriu-zis era asezat pe un soclu, aflat pe o movila de pamant. Deasupra soclului se ridicaun trunchi de piramida avand la varf o cruce peste o semiluna. Patru tevi de tun erau asezatelabaza colturilor soclului, iar la baza piramidei se aflau patru vulturi, la fiecare cate unul…
Acest monument a fost distrus de armatele turesti cu ocazia razboiului din 1916-1917.
Iata care este explicatia:
In anul 1828, in timpul razboiului ruso-turc, langa imparatul Nicolae I Pavlovici, care a comandat bombardarea orasului pentru ca Marele Duce Mihai sa-l poata ocupa, a cazut o ghiulea. Pe acel loc a fost ridicat monumentul, in amintirea acestor lupte. Monumentul propriu-zis era asezat pe un soclu, aflat pe o movila de pamant. Deasupra soclului se ridicaun trunchi de piramida avand la varf o cruce peste o semiluna. Patru tevi de tun erau asezatelabaza colturilor soclului, iar la baza piramidei se aflau patru vulturi, la fiecare cate unul…
Acest monument a fost distrus de armatele turesti cu ocazia razboiului din 1916-1917.